Extractia dintilor temporari(“dintii de lapte”)

N.B. Aceast articol este doar informativ. Nu poate inlocui consultanta de specialitate.

 

Dintii “de lapte” denumiti popular sau dintii temporari sunt dintii care apar primii in gura copilului mic aparand inca de la varsta de 6 luni pana la varsta de 2 ani jumatate cu aproximatie  +/- 1 an. Acestia au un rol important in dezvoltatea aparatului dentomaxilar si al intregului organism al copilului acesta putand sa se hraneasca consumand alimente de consistenta semidura si dura.

Extractia prematura a dintilor temporari duce la anomalii de pozitie ale dintilor permanenti; se va cauta ca printr-o ingrijire adecvata sa se men­tina dentitia temporara, pana la data cand urmeaza sa fie inlocuita de dentitia permanenta. Extractia dintilor temporari devine necesara ori de cate ori se constata ca acesti dinti, prin fenomenele infectioase pe care le intretin, devin un pericol pentru sanatatea copilului. Infectia plecata de la dintii temporari poate cauza fenomene patologice generale sau locale. Acestea pot impune extractia inaintea varstei la care apar dintii permanenti. Indicatia cea mai comuna este extractia la data cand apar cei de inlocuire. Cand la aceasta data dintele de lapte nu se mobilizeaza, nu se extrage decat daca la examenul radiologic se constata ca dintele de inlocuire este in pozitie buna si poate erupe dupa extractia celui de lapte. La copii se va avea o grija deosebita in a se evita durerea, deoarece altfel, el ramane cu o teama care-i va face sa evite tratamentele stomatologice ulterioare. Nu este permis sa se insele buna- credinta a copilului. Sa i se spuna ce i se face, iar el sa se obisnuiasca sa spuna daca-l doare. Anestezia perfecta este deci mai importanta decat la adulti. Pentru extractia dintilor temporari se folosesc in general clesti si mai putin elevatoarele. Sunt clesti special adaptati ca forma si dimensiuni dintilor copiilor.

La maxilarul superior se poate folosi si clestele de premolari iar, pentru mandibula clestele in „cioc de soim”.

Priza se face fara sa se patrunda cu clestele prea profund in alveola, spre a nu leza dintele permanent, lamele clestelui se opresc intotdeauna la coletul dintelui. Se prinde dintele, incarcindu-l la fel ca si la dintii permanenti, fara sa se atinga gingia, si se face extractia cu o miscare bine dozata.

Cu piciorul de ciuta, extractia se poate face cu usurinta iar copilul se teme mai putin. Tehnica este aceeasi ca si la adulti.

Daca coroana este distrusa, iar radacinile nu s-au resorbit, trebuie sa se evite lezarea mugurilor permanenti in timpul extractiei radacinilor; pentru aceasta se va folosi clestele sau piciorul de ciuta, dar niciodata elevatorul cu cioc ascutit.

In extractiile dintilor permanenti la copii, in perioada dentatiei mixte, comportarea va fi aceeasi ca si la adulti; dar se va tine seama de faptul ca copii sunt mai sensibili ca adultii si trebuie evitata cu orice chip durerea. Se va recurge dupa necesitate la anestezia generala. Luxarea trebuie facuta cu grija, spre a nu luxa si dintii vecini permanenti, care au radacini incomplet dezvoltate.

Ingrijirile realizate dupa extractie(Postextractionale)

Dupa extractia dintelui sau radacinii se va controla dintele extras, spre a vedea daca extractia s-a facut sau nu in totalitate. Se da o atentie deo­sebita varfului radacinilor, controlandu-se daca au iesit in intregime si nu au ramas resturi in alveola. Se examineaza plaga alveolara si se cauta sa se vada daca n-au mai ramas mici fragmente din dinte atasate la marginea gingiei, fragmente din dinte sau din obturatii in alveola. Limba fiind anesteziata, este posibil ca asemenea fragmente sa se ga­seasca in cavitatea bucala si de aici sa ajunga in alveola. Cand se fac extractii la ambele arcade, este posibil sa cada fragmente din dintii superiori in alveola inferioara, fara ca bolnavul sa-si dea seama. Daca se constata leziuni care indica posibilitatea unor complicatii vii­toare, se vor lua masuri de prevenire. Un proces de hipercementoza sau de cementita rarefianta denota o inflamatie cronica si deci impune exa­minarea atenta a alveolei. La nivelul alveolei, in urma procesului infla­mator cronic, se pot intalni modificari patologice, care cedeaza foarte lent. In fundul alveolei poate fi o membrana chistica sau tesut de granulatie care poate iesi cu radacina, partial sau in totalitate; daca a ramas in alveola perete chistic sau tesut de granulatie, este necesar sa se faca chiuretajul. Cand tesutul vegetant este mai abundent, se recomanda biopsie, el putand fi un tesut tumoral si nu inflamator. Prin biopsie se poate pune un diagnostic precoce, atat de util in tratamentul tumorilor maligne.

Cu o chiureta de dimensiuni potrivite se chiureteaza intreaga regiune periapicala, indepartandu-se tesutul de granulatie, precum si eventualele mici sechestre. Tesutul de granulatie trebuie indepartat in intregime, dar osul nu trebuie lezat, caci lezarea osului permite raspandirea infectiei, in timpul chiuretajului se va avea in vedere vecinatatea sinusului maxilar, in care se poate patrunde cu mare usurinta. Se aplica un pansament iodoformat si se cheama bolnavul la control peste 24-48 de ore. In locul pansamentului iodoformat, dupa chiuretarea alveolei, ca si in alve­olele mai largi, chiar si dupa extractii mai simple, Nu se  introduc conuri cu sulfatiazol sau sulfatiazol si penicilina calcica care pot deranja pro­cesul de organizare al cheagului. In caz de sangerare mai importanta se mai pot introduce in alveole bureti de fibrina impregnati cu trombina.

Se examineaza marginea alveolei, iar fragmentele detasate de os se inde­parteaza. Crestele osoase ascutite, proeminente, se netezesc, mucoasa se aplica pe os, fara sa mai fie iritata. Alveola dilatata, in vederea extrac­tiei, trebuie redusa la dimensiunea normala, exercitand o mica presiune asupra peretilor sai, cu ajutorul degetului mare si aratator. Daca s-au produs leziuni mai intinse sau existau in prealabil neregularitati mai importante, ele necesita o alveoloplastie.

Cand se banuieste ca dintele n-a fost extras in intregime sau ca eventual au ramas corpi straini in alveola, se recomanda un control radiografic, in caz pozitiv se procedeaza imediat la indepartarea lor. Daca la examenul dintelui nu se constata nimic important, se lasa alve­ola sa se umple cu un cheag normal de sange. Prin organizarea acestui cheag se produce vindecarea. Cheagul sanguin este cel mai bun pansa­ment al alveolei.

Daca alveola este goala unii autori recomanda tamponarea alveolei cu un tifon iodoformat, imbibat cu mastisol spre a impiedica accesul salivei. Se mai pot aplica peste plaga tampoane de comprese, pe care bolnavul le strange intre dinti. Sub acest tamponament se formeaza un cheag care inchide plaga. Se atrage atentia bolnavului sa nu-si examineze alveola cu limba, sa nu suga si nici sa nu-si clateasca abundent gura in primele 24 de ore, caci prin toate acestea deranjeaza cheagul sanguin si favorizeaza aparitia unei alveolite. Daca in cursul extractiei gingia a fost traumatizata, zdrentuita, se recomanda aplicarea unor suturi cu fire de pozitie.

Pentru prevenirea durerii se administreaza antialgice, care actio­neaza dupa trecerea anesteziei.

In urma unei extractii necomplicate, alveola ocupata de cheagul san­guin se epitelizeaza aproximativ in doua saptamani.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Bld. Burebista ,Nr. 1 Bl.D 15 ,Sc. 3 ,Ap 71 ,P

Apelează-ne

Apelează-ne

0721.208.884

Trimite-ne un e-mail la

Trimite-ne un e-mail la

contact@cisodental.ro

Programează-te

Programează-te

Simplu si rapid